Anosmia este pierderea simțului mirosului. Pierderea mirosului poate fi parțială, sau în cazuri rare, totală. În ceea ce privește cauzele, anosmia poate fi o tulburare temporară sau una permanentă, dar este rareori un simptom al unei afecțiuni grave. Anosmia este de obicei rezultatul unei afecțiuni nazale sau a unei leziuni cerebrale, dar unii oameni se nasc fără simțul mirosului (anosmia congenitală). Cu toate acestea, pierderea simțului mirosului poate însemna și pierderea interesului pentru alimente, pe termen lung ducând la scăderea în greutate, malnutriție sau depresie.
Anosmia este, în general, cauzată de o dificultate în ceea ce privește mirosurile care ajung în partea de sus a nasului, din cauza inflamării sau blocării acesruia, sau a unei probleme cu semnalele nervoase de la nas până la creier. Cu toate acestea, cauza exactă nu poate fi întotdeauna determinată. În acest caz, această afecțiune este denumită anosmie idiopatică. Pe de altă parte, anosmia congenitală poate să apară de sine stătătoare, anosmia congenitală izolată, sau poate fi un semn al unei alte afecțiuni genetice, cum ar fi sindromul Klinefelter sau sindromul Kallmann.
Ce boli pot fi asociate cu anosmia?
Bolile care pot fi asociate cu anosmia includ următoarele:
Răceli
Sinuzită
Polipoză nazală
Nu trebuie uitat că aceasta nu este o listă exhaustivă, și se recomandă consultarea medicului în caz de persistență a simptomelor.
Alte cauze ale anosmiei pot include probleme cu căptușeala interioară a nasului (răceli, febra fânului, gripă, rinită nealergică), obstrucții ale pasajelor nazale (deformare osoasă, tumori, polipi nazali) și leziuni la nivelul creierului sau nervilor (rinoplastie, operație la creier, boala Huntington, atrofia sistematică, radioterapia, hipoglicemia diabetică, îmbătrânirea etc.)
Care sunt remediile în caz de anosmie?
Când este cauzată de răceli, alergii sau sinuzite, anosmia se rezolvă de la sine în câteva zile. În caz contrar, ar putea fi nevoie de un antibiotic pentru tratarea unei infecții sau eliminarea oricărui material care blochează pasajele nazale. În cazuri rare, anosmia poate fi permanentă. Riscul de anosmie crește în mod special după vârsta de 60 de ani.
Când este nevoie de consultul medicului?
Dacă anosmia nu se rezolvă singură în câteva zile, se recomandă să vă adresați medicului, pentru a determina cauza ei și cel mai adecvat remediu. Pentru a diagnostica anosmia, un medic poate supune pacientul la diverse analize, inclusiv teste de miros, teste de acetilcisteină, examinarea sistemului nervos pentru a verifica problemele nervoase și, eventual, examene de identificare a gustului.
Siguranță
În prezența anosmiei, este posibil ca pacienții să fie nevoiți să ia măsuri speciale de precauție, din cauza incapacității lor de a mirosi fumul, scurgerile de gaze, vaporii toxici sau alimentele alterate. Prin urmare, se recomandă ca persoanele cu anosmie să instaleze alarme de fum în casă, să marcheze cu claritate datele de expirare ale produselor alimentare, să treacă de la gaz la aparatele electrice și să citească etichetele de avertizare privind substanțele chimice.
