Cefalosporina se referă la un grup mare de substanțe antibiotice, atât naturale (izolate din mucegaiul Cephalosporium acremonium) cât și semi-sintetice (sau obținute în laborator), utilizate pe scară largă împotriva infecțiilor cauzate de bacterii gram-pozitive și bacterii gram-negative. Antibioticele de cefalosporină sunt, în general, împărțite în “generații”, care nu ar trebui să fie luate în considerare în timp, ci în funcție de spectrul lor de acțiune.
Cefalosporinele acționează parțial pe aceeași proteină vizată de peniciline. Ei sunt capabili să prevină creșterea bacteriilor prin interferarea cu sinteza peretelui celular bacterian. De fapt, ele sunt capabile să se lege la enzimele transpeptidazei care servesc la crearea legăturilor dintre catenele peptidoglican (polimerii esențiali pentru formarea peretelui bacterian). La rândul său, activitatea transpeptidazei inhibă stabilitatea peretelui celular bacterian, făcând bacteriile mai sensibile la liză și, prin urmare, conducând la moartea celulelor bacteriene în creștere.
Ce este cefalosporina?
Cefalosporina este utilizată pentru a trata diferite tipuri de infecții, chiar severe, cauzate de bacterii susceptibile de efect, cum ar fi:
• Infecții ale tractului respirator superior și inferior: amigdalită, laringită, laringotraheită, traheobronchită, bronșită acută și cronică, bronhopneumonie, pneumonie, infecții ale urechii, sinuzită;
• Infecții hepato-digestive: colangită, gastroenterită;
• Infecții ale pielii și țesuturilor moi
• Infecții ale organelor de reproducere, ale tractului urinar și ale rinichilor;
• Infecții ale sângelui cauzate de bacterii: bacteremia; meningită;
• Bolile infectate din copilărie;
• Infecții la pacienții imunodeprimați;
• Infecții ale abdomenului;
• Profilaxie intra și postoperatorie;
• Infecții osoase și articulare
Cum ar trebui să fie luată cefalosporina?
În funcție de tipul de infecție, cefalosporina poate fi administrată pe cale orală (sub formă de capsule, tablete sau suspensii orale) sau parenteral (sub formă de soluție pulbere și solvent pentru a fi injectată intramuscular sau intravenos).
Efecte secundare asociate cu cefalosporina
Există mai multe efecte secundare care pot apărea ca rezultat al tratamentului cu cefalosporine. Cu cât este mai mare doza de medicament injectată sau cu cât este mai mare durata terapiei, cu atât vor fi mai severe efectele secundare ale acestui medicament. Unele dintre aceste reacții adverse includ următoarele:
• Reacții locale: flebită, tromboflebită, durere, întărire și fragilitate la locul injectării;
• Tulburări gastro-intestinale: greață, vărsături, diaree, dureri abdominale;
• Tulburări dermatologice: erupție cutanată tranzitorie, urticarie, dermatită;
• Tulburări neurologice: cefalee, amețeli;
• Anomalii hematologice: eozinofilie, neutropenie, trombocitoză, fenomene hemoragice;
• Tulburări ale sistemului nervos central: nervozitate, tulburări de somn, confuzie, ușurință;
• Anomalii ale funcției hepatice;
• Anomalii ale funcției renale;
• Reacții alergice: mâncărime, urticarie, reacții anafilactice, hipotensiune arterială, bronhospasm, laringospasm.
Contraindicații și avertismente asociate utilizării cefalosporinei
Administrarea Cefalosporinei este contraindicată la persoanele care sunt hipersensibile la constituenții acestui medicament sau la medicamente care au substanțe chimice similare, în special penicilina și alte antibiotice beta-lactamice.
O atenție deosebită trebuie acordată admisiei anumitor cefalosporine (cum ar fi cefamandolul, cefoperazona) care pot interacționa cu etanolul și, la rândul său, provoacă un sindrom caracterizat ca vasodilatație (în special la nivelul feței și gâtului) cu simptome cum ar fi cefalee, tahicardie, greață și vărsături.
Este recomandat să consultați un medic pentru utilizarea acestui medicament în cazurile care implică sarcină și alăptare, precum și în cazurile care implică operarea unei mașini sau a unui echipament periculos.
