Hiperuricemia este o afecțiune clinică caracterizată prin concentrația excesivă de acid uric în plasmă. Concentrațiile mari pot duce la dezvoltarea unor boli mai grave, cum ar fi gută și calculi renali pe termen lung. Creșterea producției de acid uric depinde de creșterea activității enzimei xantin oxidaza. Această enzimă este capabilă să medieze transformarea a două substanțe, xantină și hipoxantină, crescând astfel acidul uric în organism. Alopurinolul este capabil să lege acțiunea xantin oxidazei și să reducă semnificativ concentrațiile de acid uric din sânge. Prin urmare, acesta funcționează ca un inhibitor al enzimei xantin oxidazei.
Ce este allopurinolul?
Allopurinolul este utilizat pentru tratamentul hiperuricemiei, guta și litiazei acidului uric.
Cum ar trebui luat Allopurinol?
Allopurinolul se administrează pe cale orală, sub formă de tablete sau granule pentru suspensie orală.
Reacții adverse asociate cu Allopurinol
Tratamentul cu alopurinol poate crea efecte secundare diferite, toate variind în funcție de sensibilitatea unui individ, de starea sa de sănătate, de doza pe care o ia și de durata tratamentului.
În general, cele mai frecvente efecte secundare ale alopurinolului includ următoarele:
- Tulburări gastro-intestinale: greață, vărsături, dureri abdominale;
- Tulburări neurologice: stare generală de rău, somnolență, modificări vizuale și gust;
- Tulburări hepatice: hepatotoxicitate;
- boli cardiovasculare: hipertensiune arterială;
- Tulburări ale sistemului nervos: oboseală, parestezie, neuropatie;
- Tulburări hematologice: reacții de hipersensibilitate cu erupție cutanată, febră și vasculită
Contraindicații și avertismente asociate utilizării alopurinolului
O atenție deosebită trebuie acordată administrării medicamentului la pacienții cu afecțiuni renale și hepatice. Având în vedere lipsa de studii capabile să testeze siguranța acestui medicament asupra sănătății fetale, utilizarea Allopurinol nu este recomandată femeilor gravide sau care alăptează. De asemenea, aportul de alopurinol poate reduce capacitatea pacientului de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
