Ce este valva tricuspidă?
Valva tricuspidă este una din cele patru supape ale inimii. Este situată între atriul drept și ventriculul drept. Valva tricuspidă este proiectată pentru a se asigura că sângele nu curge înapoi pe calea către inimă, precum și pentru a asigura schimbul adecvat de oxigen și dioxid de carbon în plămâni pentru întregul organism.
Inima este un organ împărțit în mai multe părți, care îi ajută să-și îndeplinească funcția principală: să transporte sânge bogat în oxigen către restul corpului (celule, țesuturi și organe) pentru a le hrăni și să primească sânge încărcat cu dioxid de carbon, pentru a fi trimis la plămâni, unde are loc schimbul de oxigen.
Valvele cardiace sunt mici structuri, responsabile pentru prevenirea curgerii sângelui înapoi, asigurându-se că acesta se îndreaptă în direcția inimii. Valva tricuspidă este o valvă atrio-ventriculară, care constă din trei membrane (cuspide), foarte rezistente, și se formează din țesutul conjunctiv care se deschide și se închide cu fiecare bătaie a inimii, într-o manieră coordonată. Clapetele sunt conectate la un inel valvular, prin care sunt conectate la peretele inimii. Marginile membranelor sunt legate de mușchii papilari prin corzi tendinoase, fibre de țesut conjunctiv rezultate din fluxul sanguin și de fazele cardiace, care ajută la prevenirea revenirii sângelui înapoi.
Ce funcție îndeplinește valva tricuspidă?
Inima este o pompă, care transportă sânge bogat în oxigen din plămâni către celulele țesuturilor și al organelor, în schimbul sângelui încărcat cu dioxid de carbon, care trebuie transformat. Sângele oxigenat (sânge arterial) circulă spre organele și țesuturile din corp prin aortă, artera care transportă hrană întregului corp, și care se împarte în ramuri și capilare din ce în ce mai mici. Sângele încărcat cu dioxid de carbon revine la nivelul inimii prin vene, fiind transformat în oxigen.
Valva tricuspidă este responsabilă de a asigura că sângele ne-oxigenat trece prin orificiul situat între atriul drept și ventriculul drept.
Ciclul cardiac constă din două faze: o fază de relaxare (diastola) și o fază de contracție (sistola). În prima fază (faza diastolică), supapele dintre atrii și ventricule sunt deschise și toată inima este relaxată. În acest stadiu, valvele în formă de semilună sunt închise, împiedicând intrarea sângelui în paturile vasculare. În timpul celei de-a doua etape (faza sistolică), atriile și ventriculele se contractă într-un mod coordonat: mai întâi atriile (sistolă atrială) și apoi ventriculele (sistolă). În timpul contracției ventriculare, tensiunea arterială împinge valvele atrio-ventriculare, determinându-le să se închidă, nepermițând intrarea sângelui în atrii.
Mecanismul valvelor atrio-ventriculare și valva tricuspidă este ajustat prin fluxul sanguin și prin presiunea exercitată în fazele ciclului cardiac. În timpul sistolei ventriculare, tensiunea arterială se exercită în sus față de membrană, împiedicând sângele să curgă înapoi. Coarda tendinoasă (fibrele inimii), care leagă mușchii papilari de valva tricuspida și de valva mitrală din inimă, împiedică valva să fie împinsă în interiorul atriului. În cazul defectelor funcționale sau anatomice, acest lucru poate duce la probleme, cum ar fi prolapsul de valvă.
