Sistemul nervos autonom este parte a sistemului nervos periferic și reglementează anumite procese ale corpului, cum ar fi ritmul respirației și tensiunea arterială și influențează funcția organelor interne. Această funcție este automată și lucrează fără ca persoana să fie conștientă. Lucrează în corelație cu sistemul nervos somatic.
Ce este sistemul nervos autonom?
Sistemul nervos autonom este parte a sistemului nervos periferic care controlează funcțiile organelor interne și alimentează aceste organe și cuprinde ficatul, stomacul, vezica, organele genitale, plămânii, inima, vasele de sânge, glandele salivare și sudoripare, cât și glandele digestive și unii mușchi.
Poate fi împărțit în trei părți: sistemul nervos simpatic (pregătește corpul pentru situații stresante), sistemul nervos parasimpatic (reglementează procesul corpului pe durata situațiilor normale) și sistemul nervos enteric. Sistemul nervos simpatic își are originea în măduva spinării, în special la nivelul regiunile toracice și lombare. Prelungirile neuronilor prezentate aici reprezintă un număr de structuri, ganglioni, localizați în apropierea măduvei spinării. Din acest motiv, vorbim despre fibre preganglionare (acelea care își au originea în os) și fibre postganglionare (acelea care încep din ganglioni). Acestea reprezintă mușchii sau glandele. Doar câteva fibre preganglionare intră în contact direct cu alți ganglioni decât cei menționați mai sus.
Corpul neuronilor sistemului parasimpatic se găsește în regiunea sacrală a măduvei spinării și în medulla oblangata tulpinii creierului, unde nervii cranieni III, VII, IX și X formează fibrele parasimpatice preganglionare. Acestea, având originea în măduva spinării, se îndreaptă către ganglioni, care sunt foarte aproape de departamente și acestea trebuie controlate. De aici, fibrele postganglionare sunt direcționate către organul țintă.
Sistemul nervos enteric este format dintr-un set de fibre nervoase care inervează viscerele.
Ce funcție are sistemul nervos autonom?
Sistemul nervos autonom controlează funcțiile corpului în repaus și reacțiile de reflex (fight or flight) pentru a asigura mișcările netede asupra mușchilor (cum ar fi acelea de pe piele din jurul foliculilor părului, acelea din jurul vaselor de sânge, acelea din ochi și acelea ale stomacului, intestinului și vezicii) și ale inimii.
În general, compartimentele simpatice și parasimpatice controlează, în principal, numeroase organe din corp, deși exercită efecte opuse asupra anumitor ținte. În acest fel controlează funcții, cum ar fi dilatarea pupilelor, producerea salivei și mucusului, frecvența cardiacă, contracția mușchilor bronhiilor, mișcările stomacului și intestinului, acumularea de glicogen din ficat, producția de urină, relaxarea pereților vezicii și deschiderea sfincterului. Un exemplu este acela al funcției compartimentului parasimpatic de a scădea tensiunea arterială din corp, în timp ce compartimentul simpatic crește tensiune arterială din corp. Totuși, aceste compartimente lucrează împreună pentru a reglementa și garanta faptul că organismul răspunde la diferite situații și nevoi.
In general, the sympathetic and the parasympathetic divisions primarily control numerous organs within the body, even though these exert opposite effects on certain targets. In this way control functions such as the dilation of the pupils, the production of saliva and mucus, heart rate, contraction of the muscles of the bronchi, the movements of the stomach and intestine, the accumulation of glycogen in the liver , urine production , the relaxation of the bladder wall and the opening of its sphincter. An example of this is that the parasympathetic divisions’ function is to decreases the blood pressure in the body, while on the other hand the sympathetic division increases the blood pressure in the body. However these divisions work together to regulate and guarantee that the body responds to different situations and needs accordingly.
