Pleura este membrana seroasă care acoperă plămânii. Se compune din două straturi, denumite foițe pleurale: prima, foița pleurală parietală (sau pleura parietală), este situată în afara plămânilor și îi separă de peretele toracic; cealaltă, pleura viscerală, care aderă la suprafața interioară a plămânului.
Ce este pleura?
Pleura este membrana seroasă care acoperă plămânii. Cele două foițe pleurale care o formează sunt în contact continuu una cu cealaltă: pentru a asigura și a facilita alunecarea plămânilor, straturile pleurale au o peliculă subțire de fluid pleural, aflat în spațiul dintre ele, a cărui prezență este esențială pentru a permite plămânilor să urmărească mișcările mușchilor în timpul respirației. Cele două foițe delimitează cavitatea pleurală, care nu comunică cu exteriorul sau cu alte organe. În cavitatea pleurală, se formează o presiune negativă, care le permite plămânilor să se extindă în timpul inhalării aerului.
Aprovizionarea neuro-vasculară diferă pentru ambele straturi ale pleurei. Inervația pleurei parietale este asigurată prin nervii intercostali (inervarea pleurei costale și cervicale), ceea ce face ca aceasta să fie sensibilă la durere, presiune și temperatură. Pleura parietală primește sânge din arterele intercostale.
Pe de altă parte, pleura viscerală are o inervație autonomă din plexul pulmonar (rețea nervoasă care se extinde din trunchiul simpatic și nervul vag), ceea ce o face să nu fie sensibilă la durere sau temperatură. Pleura viscerală primește sânge din arterele toracice interne (circulația bronhială), care aprovizionează și parenchimul plămânilor.
Partea superioară a pleurei se numește cupola parietală pleurală: ea este plasată exact în fosa supra-claviculară și corespunde vârfului plămânului. Din punct de vedere histologic, pleura este privită ca un mezoteliu, și anume o țesătură, care păstrează trăsături tipice atât a endoteliului (țesutul subțire, care delimitează intern lumenul din sânge sau vasele limfatice), cât și a epiteliilor (țesuturile care acoperă suprafața exterioară sau care căptușește cavitățile interne ale corpului) și, prin urmare, din punct de vedere histologic seamănă cu amândouă.
Există mai multe tulburări grave care pot afecta pleura. Acestea includ pleurezia (inflamația pleurei), efuzia pleurală (acumularea excesului de lichid între pleura parietală și cea viscerală), hemotoraxul (acumularea de sânge în spațiul pleural), empiemul (acumularea de puroi în spațiul pleural), chilotoraxul (ruptura tubului toracic), fibrotoraxul (încadrarea plămânului în fibrină după un proces inflamator pleural sever), mezoteliomul și alte tumori care pot afecta pleura.
Ce funcție îndeplinește pleura?
Fluidul pleural dintre straturile pleurale este esențial pentru a preveni separarea celor două straturi și lubrifierea suprafeței, astfel încât plămânii să se poată deplasa ușor în interiorul cavității toracice. De asemenea, lichidul pleural asigură tensiunea de suprafață pentru a menține plămânii aproape de peretele toracic. Astfel, pleura permite modificarea în volum a plămânilor, odată cu volumul cavității toracice, și facilitează ventilația.
