Ce este pancreasul?

Pancreasul este o glandă, în forma unui con alungit, și face parte din sistemul digestiv. Este implicat în secreția endocrină (proces care implică secreția de produse, hormoni, direct în sânge) precum și secreția exocrină (proces în care produsele sunt plasate într-o cavitate naturală din corp sau eliberate în exterior). Aproape poziționat pe orizontală, pancreasul este situat în abdomenul superior și transversal în spatele stomacului, la nivelul primelor două vertebre lombare.

 

Pancreasul este o glandă responsabilă de secreția endocrină și exocrină. Are aproximativ 15 centimetri lungime și o greutate între 70 și 80 de grame. Se compune din patru părți: cap, gât, corp și coadă. Capul, care reprezintă porțiunea inițială, mai voluminoasă, este înconjurat de bucla duodenală și are o extensie în formă de cârlig (cunoscută sub numele de pancreas uncinat). Gâtul pancreasului, identificabil datorită capătului său îngust și subțire, face legătura între corpul și capul pancreasului. Corpul pancreasului este recunoscut cel mai adesea ca făcând parte din gât și măsoară 6,8 centimetri. În cele din urmă, coada, care este partea finală și mai subțire a pancreasului, face legătura direct cu splina.

 

Pancreasul are două canale principale: ductul pancreatic principal (Wirsung) și ductul pancreatic auxiliar (Santorini). Ductul auxiliar se drenează în duoden, prin papila duodenală minoră, în timp ce ductul  principal se drenează în duoden prin papila duodenală majoră. Principala lor sarcină este de a transporta sucul pancreatic, un lichid format dintr-un set de enzime (lipază, amilază etc.), esențiale pentru digestie, de la pancreas la intestin.

 

În interiorul pancreasului, insulele pancreatice sunt împrăștiate. Ele sunt structuri endocrine, responsabile de producerea și secreția de diferiți hormoni (cum sunt insulina și glucagonul) și joacă un rol fundamental în contribuția la controlul nivelurilor de glucoză din sânge.

 

 

Ce funcție îndeplinește pancreasul?

Pancreasul are două funcții principale: secreția exocrină și secreția endocrină. Cea exocrină este indispensabilă pentru procesarea digestivă a alimentelor și esențială pentru funcționarea sistemului digestiv; secreția endocrină este implicată în funcționarea sistemului endocrin.

 

Secreția exocrină, esențială pentru procesarea alimentelor consumate, se realizează prin structuri mici, cunoscute sub numele de acini glandulari, care sunt secretate în intestin și se varsă prin ductul Wirsung. Produsul final în secreția exocrină este sucul pancreatic, un lichid format dintr-un set de enzime (lipaza, amilaza, etc.) esențiale pentru digestie.

 

 

Secreția endocrină se realizează prin celule endocrine grupate în insulele Langerhans. Celulele endocrine sunt împărțite în celule alfa, celule beta și celule delta. Celulele alfa sunt implicate în secreția de glucagon (hormonul hiperglicemic); celulele beta sunt implicate în secreția de insulină (hormonul hipoglicemic); și, la final, celulele delta sunt implicate în secretarea hormonului somatostatină, prin care poate fi monitorizată activitatea celulelor