Există cinci simțuri principale și fiecare constă din organe cu structuri celulare specializate, care au funcții precise și receptori specifici pentru stimuli. Toate aceste organe conțin celule care au legături cu sistemul nervos și, prin urmare, cu creierul. Sensibilitatea se încheie la nivelurile simple din celule și se integrează în senzațiile din sistemul nervos. Cele cinci simțuri sunt văzul (cel mai dezvoltat simț la om), auzul (al doilea cel mai dezvoltat simț), gustul, mirosul și simțul tactil. Acestea permit oamenilor să interacționeze la diferite niveluri cu lumea din jurul lor. Fiecare dintre aceste simțuri corespunde unui anumit organ al corpului: vederea este legată de ochi, auzul de urechi, gustul de gură, mirosul de nas, atingerea de piele.
Ce sunt cele cinci simțuri?
Văzul este simțul responsabil pentru percepția stimulilor vizuali. Ne permite să identificăm forme, reliefuri, distanțe și culori la ceea ce se observă. Vederea binoculară (adică cea efectuată de ambii ochi în același timp) este cea care permite percepția obiectelor tridimensionale într-un spațiu.
Auzul este simțul responsabil cu obținerea sunetele care ies din și în jurul corpului uman și pentru a le transmite, printr-un mecanism complex care își are originea în pavilioane, și de a permite mai departe unei anumite zone a creierului să le primească și să le decodeze.
Gustul este modul în care oferim informații despre ce aromă au anumite mâncăruri sau băuturi, ceea ce ne permite să facem distincția între amărăciune, dulceață, aromă și aciditate. Structurile care ne permit să apreciem aroma a ceea ce introducem în gură receptorilor senzoriali sunt foarte specializate: ele sunt numite papile și muguri gustativi, care se găsesc pe limbă, palat, faringe și laringe. Integrarea gusturilor “primare” provine din senzații de gust mai complexe.
Simțul olfactiv este simțul principal, care permite percepția stimulilor parfumați. Chemoreceptorii sunt celule speciale, care pot reacționa la caracteristicile chimice ale substanțelor mirositoare, și sunt situate într-o anumită zonă a mucoasei nazale, mucoasa olfactivă. Acești neuroni sunt foarte specializați, cu un cuib de cili, și bazele lor sunt prelungite în fibrele nervoase, prin osul etmoid (osul care formează partea de sus a cavității nazale), ajungând la bulbii olfactivi; de aici, alți neuroni ajung apoi la creier, care declanșează percepția anumitor mirosuri.
Simțul tactil este cel care ne permite să recunoaștem anumite caracteristici ale obiectelor fizice cu care intrăm în contact, cum ar fi duritatea sau forma. Transmiterea informației simțului tactil de la suprafața exterioară a corpului la creier este posibilă prin mecanismele complexe, care provin din celule foarte specializate în acest scop, receptorii tactili.
Ce funcții îndeplinesc organele simțurilor?
Organele de simț sunt organele (ochii, urechile, gura, nasul și pielea) care le permit oamenilor să interacționeze la diferite niveluri cu lumea din jurul lor. Ele au fost esențiale pentru supraviețuirea omenirii și au fost clasificate în mod tradițional de către Aristotel (384 – 322 î.Hr.)
