Laringele este organul responsabil cu fonația sau emiterea sunetului. Se află în gât, între faringe și trahee, și arată ca un cilindru gol. De asemenea, laringele permit trecerea aerului inhalat (de la nas și gură până la bronhii) și a celui expirat (de la bronhii spre nas și gură). Acesta este prevăzut cu un mecanism de închidere, care împiedică alimentele mestecate (bolus) să se blocheze în căile respiratorii în timpul înghițirii.
Ce este laringele?
Laringele este organul responsabil cu vorbirea, sau cu emiterea sunetelor. Forma și textura care o caracterizează sunt rigide datorită cartilajelor (unsprezece în total, incluzând cinci cartilaje majore) care fac parte din structura sa. Diferitele cartilaje sunt articulate între ele prin ligamente; mobilitatea diferitelor porțiuni ale cartilajului și ale întregului organ este dată de prezența unui aparat muscular bogat.
În mod ideal, laringele este împărțit în trei porțiuni: porțiunea superioară este de asemenea numită “supraglota” (la înălțimea epiglotei), iar cavitatea sa poartă numele vestibulului laringelui; o porțiune centrală, localizată la nivelul glotei și, sub partea centrală, o porțiune inferioară, compusă extern din mușchi și căptușită intern de o membrană mucoasă. Laringele începe în spatele limbii, unde se termină faringele, și continuă în trahee.
În medie, laringele la un adult este de 4 cm lungime, are lățimea de 4 cm și diametrul de 3,5 cm; aceste dimensiuni, cu toate acestea, pot varia de la o persoană la alta, în funcție de vârstă și sex. În timpul pubertății, acest organ suferă schimbări majore: dacă în copilărie, de fapt, laringele este destul de mic, în timpul anilor de maturizare sexuală crește rapid, ajungând la dimensiunea sa finală. Unele dintre schimbările care au loc la pubertate implică modificări ale tonului vocii, tipice acestui interval, și vizibile mai ales la bărbați. Acest organ este de obicei mai scurt la femei decât la bărbați.
Ce funcție îndeplinește laringele?
Funcția primară a laringelui este de a proteja calea aeriană inferioară, prin închiderea rapidă la stimularea mecanică, care oprește respirația și împiedică intrarea materiilor străine în căile aeriene.
Laringele, pe lângă faptul că face posibilă emiterea de sunete (fonație), permite și trecerea aerului inhalat (de la nas și gură la plămâni) și a aerului expirat (de la plămâni până la nas și gură).
Laringele se mișcă în sus și în față, pentru a ajuta la deschiderea esofagului pentru trecerea alimentelor înghițite. În timpul înghițirii, cavitățile laringiene sunt închise, pentru a preveni aspirarea de substanțe înghițite în plămâni. Oricum, în timpul respirației, cavitățile laringiene sunt deschise, în timp ce unii dintre mușchii laringieni reduc corzile vocale și astfel sporesc diametrul căii respiratorii laringiene. În cele din urmă, în timpul fonației, cavitatea laringiană numită rima glottidis este închisă, determinând corzile vocale să vibreze și să producă sunete atunci când aerul este forțat prin cavitatea închisă.
