Ce este genunchiul?
Genunchiul este una dintre cele mai rezistente articulații din corpul uman. Este suficient de mobilă și permite mișcarea părții inferioare a piciorului, care ajută la desfășurarea de activități zilnice, cum ar fi mersul pe jos, șederea, alergarea și menținerea poziției verticale. Genunchiul joacă, de asemenea, un rol esențial în sprijinirea greutății corporale.
Articulația genunchiului este formată dintr-un grup de trei oase: femurul, tibia și rotula. Femurul și tibia sunt conectate la capete, în timp ce rotula (patela) este situată în fața femurului. Suprafețele articulare sunt acoperite de un strat subțire de cartilagiu, care protejează oasele și le ajută să alunece ușor unul peste celălalt, evitând frecare periculoasă în timpul mișcării. Între femur și tibie există o altă structură fibrocartilaginoasă, cunoscută sub numele de menisc. El protejează capetele oaselor, prin împiedicarea contactului între ele în timpul unor activități intense, precum alergarea și săriturile. În cele din urma, oasele genunchiului sunt înconjurate de o capsulă, care are o membrană sinovioasă și fibroasă, responsabilă de lubrifierea articulației. Capsula este în contact direct cu ligamentele care țin genunchiul în loc, ajută la întărirea structurii și asigură poziționarea corectă a oaselor.
Rotula este fixată în loc de ligamentul rotulian, care se extinde de la marginea sa inferioară până la tibie. În spate, ligamentul popliteu oblic și ligamentul popliteu arcuat se alătură femurului până la tibie și peroneu. Ligamentul lateral colateral și ligamentul colateral medial se conectează la femur și tibie, și ajută la prevenirea deplasării genunchiului în lateral, către interiorul sau exteriorul corpului. În cele din urmă, ligamentul încrucișat anterior împiedică extensia excesivă a genunchiului și împiedică femurul să alunece înapoi pe tibie, în timp ce ligamentul încrucișat posterior împiedică femurul să alunece în față pe tibie.
Alte structuri care ajută la protejarea articulației genunchiului de forțele și fricțiunile externe includ numeroase pungi cu lubrifiant lichid, precum și formațiunile de țesut adipos, care ajută la reducerea frecării între oase și acționează ca un tampon pentru a absorbi forțele externe.
Afecțiunile asociate genunchiului pot include leziuni, artrită, sindrom patelo-femural și altele. Durerile la genunchi sunt, în general, cauzate de traume, de lipsa alinierii și de degenerare. Majoritatea cazurilor pot fi tratate la domiciliu, dar leziunile mai severe pot necesita asistență medicală imediată, pentru a preveni apariția altor complicații.
Ce funcție îndeplinește genunchiul?
Genunchiul permite flexarea și extensia părții inferioare a piciorului în raport cu coapsa. Gama sa de mișcări este limitată de anatomie în comparație cu alte articulații și se oprește la aproximativ 120 de grade; el are flexibilitate moderată și permite o anumită rotație spre interior și exterior. Spre deosebire de articulația șoldului, care este parțial protejată de structurile osoase ale pelvisului, articulația genunchiului nu este protejată de alte părți ale scheletului. Ligamentele din jurul genunchiului asigură stabilitatea principală. În plus, articulația genunchiului suportă greutatea părții superioare a corpului și absoarbe șocul transmis în sus prin picioare în timpul activităților energice, cum ar fi alergarea sau săriturile.
