Auzul este unul din cele cinci simțuri principale ale omului, împreună cu văzul, mirosul, gustul și simțul tactil. Auzul este simțul care se ocupă cu alegerea sunetelor (unde longitudinale), care vin din afara corpului uman și le transmit, printr-un mecanism complex, care își are originea în ureche, cortexul temporal, și apoi către zona creierului care le poate primi și decoda. Undele sunetului sunt transformate din unde longitudinale în impulsuri nervoase care sunt interpretate mai târziu de creier. Urechea omului poate detecta sunete cu frecvențe între 20 Hz și 20.000 Hz, dar este sensibilă la sunete între 1500 Hz și 3000 Hz. Aceasta este cea mai folosită frecvență în vorbire. Deficiențele de auz pot să apară când undele sonore nu sunt transmise către melc, în momentul în care leziunile întrerupt activitățile nervului melcului sau când căile sistemului nervos central sunt implicate în procesarea stimulilor de auz afectați. Pierderea auzului este clasificată ca fiind conductivă, senzorineurală și mixtă, care depinde de partea afectată.
Ce este auzul?
Secțiunea periferică și secțiunea centrală formează aparatul auditiv din corpul uman. Sistemul auditiv periferic este format din urechea externă și urechea internă, fiecare cu propriul rol. Conectarea urechii mijlocii cu nazofaringe este tubul lui Eustache în care aerul intră pentru a egaliza presiunea, pe ambele părți ale membranei timpanului, care este timpanul. Acest lucru se numește auz.
Urechea externă cuprinde pavilionul și canalul urechii externe care sunt responsabile pentru preluarea undelor sonore și le direcționează către timpan.
Urechea mijlocie are sarcina de a prelua vibrațiile de la timpan și de a le transmite către urechea interioară, prin procesul a trei oase mici, adică ciocan, nicovală și scăriță.
Urechea interioară, numită și labirint are o formă complexă care o caracterizează și are sarcina de a amplifica informația auditiv primită și traducerea acesteia în mesaj neuronal: este formată înainte de șurub și după vestibul și căile semicirculare (șurubul contribuie la simțul auzului, în timp ce vestibulul și produsele sunt implicate în simțul echilibrului).
Sistemul auditiv central cuprinde nervii auditivi (sau vestibulul melcului sau nervul cranian 8) și cortexul temporal, care este partea din creier delegată să primească percepția. Sarcina nervului auditiv este de a transmite creierului sunetul în formă de impulsuri nervoase și de a îl obține în cortexul temporal, care decodează impulsul nervos primit de subiect ca sunet.
Ce funcție are auzul?
Auzul este simțul care se ocupă de sunetele venite din exteriorul corpului uman și apoi de a le transmite printr-un mecanism complex care își are originea în ureche, cortexul temporal și zona creierului care pot primi aceste impulsuri nervoase și să le decodeze în sunete înțelese de subiect.
