IMC – Indicele de masă corporală
Acronimul IMC reprezintă indicele de masă corporală. Acesta este conceput pentru a evalua riscurile asociate cu excesul de greutate și obezitatea la adulți. Criteriile pentru interpretarea sa sunt furnizate de “Organizația Mondială a Sănătății”, și este important să se sublinieze semnificația statistică, în special în cazul sportivilor sau persoanelor în vârstă. IMC nu furnizează informații cu privire la distribuția țesutului adipos în organism și nu face distincție între grăsime și masă slabă, astfel încât unele rezultate nu pot descrie corect situația. Un atlet, de exemplu, ar putea avea un IMC foarte mare, dar cu referire la o masă musculară dezvoltată și nu prezența țesutului adipos în exces.
Cum funcţionează IMC?
În diagnosticarea obezității utilizează indicele de masă corporală. IMC este determinat printr-un calcul simplu. Este nevoie de două seturi de date, greutatea și înălțimea individului. Se procedează prin împărțirea greutății în kilograme (kg) la pătratul înălțimii în metri (m).
Rezultatele sunt clasificate după cum urmează:
BMI
Mai puțin de 18.5 = subponderali
18.5 la 24.9 = greutate normală
25 la 29.9 = supraponderali
30 și peste – obez
40 și peste = obezitate extremă
