Examinare cu unde de şoc extracorporale
Ce este examinarea cu unde de şoc extracorporale?
O examinare examinarea cu unde de şoc extracorporale este un pas necesar pentru a programa un tratament terapeutic cu unde de șoc, în scopul de a trata boli ale oaselor și articulațiilor, cum ar fi tendinopatia, durere inghinală, tendinita, şi fasciita plantară.
Tratamentul este o procedură non dureroase și se desfășoară în cicluri de trei sesiuni, care durează între 3 până la 10 minute, și este, în general complementar la un program de reabilitare care include tehnici de fizioterapie, exerciții specifice, precum şi medicamente.
Care este scopul examinării cu unde de șoc extracorporale?
Examenul este utilizat pentru ca un fizioterapeut să evalueze cu atenție oasele, articulațiile, mușchii și ligamentele pacientului, care să permită pentru diagnosticarea precisă a anomaliilor, tulburări, boli și durere, care pot compromite circulația și alte funcții. Bolile și tulburările tratate cu ajutorul terapiei includ, tendinita calcificată și periartrită, epicondilita (cot de tenis), trocanterului, tendinită patelară (genunchi), Achile tendinita, şi fasciita plantară. Altele includ tulpini și spasme musculare, întârzieri în vindecarea oaselor după fracturi, necroză vasculară, sindromul durerii regionale complexe, hipertonie spastică, paralizie cerebrală, ulcere ale piciorului diabetic spastice, ulcere vasculare, necroza pielii, şi sclerodermia.
Cum se realizează examinarea cu unde şoc extracorporale?
Inițial, fizioterapeutul va aduna informaţii cu privire la istoricul medical, cum ar fi pacienții, simptome prezente, patologii anterioare, tipul muncii efectuate, și nivelul activității fizice.
Vizită este de asemenea necesară pentru a exclude terapia pentru pacienții cu afecțiuni care sunt contra indicative, cum ar fi infecțiile, creșterea cartilajelor, tulburări de coagulare, tumori osoase, sarcina, iar în cazul în care pacientul are un stimulator cardiac, sau este în tratament cu cortizon.
Medicul va continua apoi cu analiza structurii și funcționalitatea oaselor și a ligamentelor, concentrându-se pe aspecte cum ar fi postura, rezistenţa musculară, gama de mişcare, şi prezenţa umflături şi rachete de semnalizare.
Poate fi necesar specialistul să prescrie teste specifice de diagnostic, cum ar fi cu raze X, ultrasunete a articulațiilor, scanare CÂT şi RMN.
Există standarde de pregătire?
Nu există standard de pregătire. Însă pacientul este rugat să aducă analize, teste efectuate cum ar fi radiografiile care pot ajuta la evaluarea situației.
