Definiție
Peritonita este o inflamație a peritoneului (țesutul subțire care limitează peretele abdominal interior și acoperă majoritatea organelor abdominale). De obicei, este cauzată de o infecție bacteriană sau fungică. Peritonita poate fi rezultatul oricărui tip de vătămare produsă în abdomen sau o complicație a unei alte afecțiuni medicale. Cel mai frecvent simptom este durerea abdominală intensă, caz în care este vitală asistența medicală imediată.
Fără asistență medicală, peritonita se poate răspândi rapid în sânge și în alte organe, provocând cedarea consecutivă a organelor și, în final, decesul. Metodele de tratament pentru peritonită implică de obicei antibiotice și, în cazuri mai severe, intervenția chirurgicală.
Simptome
Semnele și simptomele de peritonită pot include următoarele:
· Dureri abdominale sau sensibilitate
· Umflarea zonei afectate
· Febră
· Greață și vărsături
· Senzație de sete exagerată
· Oboseală
· Pierderea poftei de mâncare
· Diaree
· Incapacitatea de a urina sau de a avea scaun
Dacă o persoană primește dializă peritoneală, simptomele de peritonită pot include, de asemenea:
· Fluid de dializă rece
· Pete albe sau aglomerări în lichidul de dializă
Cauze
Principalele două tipuri de peritonită sunt:
Peritonita spontană primară: este o infecție care se dezvoltă în peritoneu fără ruptură abdominală (de obicei datorită unei complicații a unei boli hepatice, cum ar fi ciroza)
Peritonita secundară: o leziune sau o infecție în cavitatea abdominală, care permite accesul în peritoneu a organismelor infecțioase, din care aceasta se dezvoltă în peritonită primară.
În cele mai multe cazuri, cauza este o ruptură în interiorul peretelui abdominal. Rupturile pot provoca scurgerea bacteriilor sau a substanțelor chimice din diferite părți ale corpului, care intră în peritoneu, conducând la contaminarea acestuia. Cauzele frecvente ale rupturilor care duc la peritonită includ:
· Proceduri medicale, cum ar fi dializa peritoneală
· Ruptură de apendice, ulcer gastric sau colon perforat
· Pancreatită: inflamația pancreasului
· Diverticulita: o afecțiune uneori dureroasă, care se dezvoltă atunci când diverticulul (asemănător cu o pungă) care se formează în peretele colonului (o parte a intestinului gros) se inflamează sau se infectează. De cele mai multe ori, diverticulita poate fi tratată prin schimbări în regimul alimentar și, în cazul unei infecții, prin tratament antibiotic.
· Leziuni sau traume
Factori de risc
Mai mulți factori pot crește riscul de apariție a peritonitei:
· Dializă peritoneală. Peritonita este frecventă în rândul persoanelor tratate prin terapie cu dializă peritoneală (mediu care nu este steril/germeni care înconjoară cateterul)
· Anumite afecțiuni medicale (ciroză, apendicită, boală Crohn, ulcere gastrice, diverticulită și pancreatită)
· Antecedente familiale de peritonită
Complicații
Lăsată netratată, peritonita poate să se extindă dincolo de peritoneu și să provoace alte complicații în organism, cum ar fi:
· Bacteremia: o infecție a sângelui
· Septicemia: o infectie generalizată în tot corpul, care pune viața în pericol major
Tratament
Opțiunile de tratament pentru peritonită depind de cauza exactă a afecțiunii. Dacă este cauzată de o infecție cauzată la rândul ei de alte afecțiuni medicale (peritonită secundară), opțiunile de tratament pot include următoarele:
· Antibiotice, pentru a ajuta la combaterea infecției și pentru a împiedica răspândirea ei (tipul și durata terapiei cu antibiotice depind de severitatea afecțiunii și de tipul peritonitei de care suferă o persoană)
· Intervenție chirurgicală pentru a se elimina țesutul infectat și pentru a trata cauza principală a infecției
· Alte tratamente medicale (analgezice, fluide intravenoase (IV), oxigen suplimentar, transfuzie de sânge).
Profilaxia
Adesea, peritonita asociată cu dializa peritoneală este cauzată de mediul nesteril și bacteriile din jurul cateterului, care intră în organism.
Câteva recomandări pentru prevenirea peritonitei includ:
Iginena corespunzătoare și spălatul des al mâinilor
Curățarea zilnică a pielii din jurul cateterului cu un antiseptic
Depozitarea instrumentelor medicale într-o zonă sigură din punct de vedere sanitar
Purtarea unei măști chirurgicale în timpul schimburilor de fluide dializate
Evitarea dormitului cu animalele de companie, pentru a preveni schimburi de bacterii cu acestea
