Definiție

Neuropatia periferică este un grup de afecțiuni care duc la deteriorarea nervilor periferici, declanșând slăbiciune, amorțeală și durere la nivelul mâinilor și picioarelor. Poate afecta și alte zone ale corpului.

Sistemul nervos periferic este o rețea de nervi care transmite informații din creier și măduva spinării (sistemul nervos central) către întregul corp. Diabetul zaharat este cea mai frecventă cauză a neuropatiei periferice, dar există și alți factori care pot provoca această afecțiune, printre care leziunile traumatice, infecțiile, problemele metabolice, moștenirea genetică și expunerea la toxine. Persoanele cu neuropatie periferică experimentează, în general, durere severa și furnicături.

În general, tratamentul se bazează pe ameliorarea stării de bază și administrarea de medicamente pentru a reduce durerea și pentru a ușura disconfortul.

 

Simptome

Deoarece sistemul nervos periferic implică diferite tipuri de nervi cu funcție proprie specifică, simptomele depind de tipul de nervii afectați. Nervii sunt clasificați în:

· Nervii senzitivi – responsabili de captarea senzației de pe piele, cum ar fi temperatura, durerea, vibrația sau atingerea

· Nervii motorii – responsabili cu controlul modului în care funcționează și se mișcă mușchii

· Nervii autonomi – responsabili cu controlul funcțiilor corpului, incluzând tensiunea arterială, ritmul cardiac, digestia și vezica urinară

Semnele și simptomele neuropatiei periferice includ:

· Amorțeală și furnicături la picioare și mâini

· Durere acută și senzație de arsură

· Sensibilitate extremă la atingere

· Pierderea echilibrului și a coordonării

· Slăbiciune sau paralizie musculară

 Dacă sunt afectați nervii autonomi, semnele și simptomele pot include:

· Toleranța scăzută la căldură și modificări în volumul transpirației obișnuite

· Probleme intestinale, digestive sau ale vezicii biliare

· Amețeli datorate modificărilor nivelului tensiunii arteriale

 

Cauze

Există o serie de factori care pot determina neuropatiile, printre care se numără:

· Diabetul

· Expunerea la substanțe chimice toxice

· Alcoolismul

· Bolile autoimune

· Anumite medicamente

· Infecții virale sau bacteriene

· Deficiențe vitaminice

· Traume sau presiuni asupra nervului, cauzate de căderi sau leziuni în timpul practicarii unor sporturi

· Tumori

· Tulburări genetice

· Tulburări ale măduvei osoase

· Alte boli.

 

Factori de risc

Factorii asociați cu riscul de a dezvolta neuropatie periferică includ:

· Diabetul zaharat

· Consumul ridicat de alcool

· Antecedente familiale de neuropatie periferică

· Mișcări repetitive

· Deficiența de vitamine

· Expunerea la toxine chimice

· Infecții (boala Lyme, zona zoster (varicela-zoster), virusul Epstein-Barr, hepatita C și HIV)

· Boli autoimune (artrita reumatoidă și lupus)

· Tulburări renale, hepatice sau tiroidiene.

 

Complicații

Complicațiile neuropatiei periferice pot include:

· Arsuri și traumatisme ale pielii: incapacitatea de a simți schimbările de temperatură sau durerea, cauzată de amorțeala din anumite zone ale corpului

· Infecție.

 

Tratament

Opțiunile de tratament pentru neuropatia periferică implică, în general, gestionarea stării și ameliorarea simptomelor. Astfel de opțiuni de tratament includ:

· Analgezice: folosirea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene pentru ameliorarea simptomelor ușoare.

· Medicație anti-convulsivă: utilizarea anumitor medicamente, cum ar fi Gabapentin (Gralise, Neurontin) și Pregabalin (Lyrica), pentru tratarea epilepsiei și ameliorarea durerii.

· Capsaicina: cremă care conține substanța Capsaicina, ce se găselte natural în ardei iute, poate duce la ușoare ameliorări ale simptomelor neuropatiei periferice, printre care arsurile și iritarea pielii.

· Antidepresive: utilizarea anumitor antidepresive triciclice, cum ar fi amitriptilina, doxepina și nortriptilina (Pamelor), pentru a ajuta la ameliorarea durerii, prin interferența cu procesele chimice din creier și măduva spinării, care constituie cauza principala a acestei afecțiuni.

 Există mai multe tipuri de terapii și proceduri care pot fi utilizate pentru a ușura semnele și simptomele neuropatiei periferice. Acestea includ:

· Stimularea nervului electric transcutanat (TENS): o procedură care utilizează electrozi adezivi, ce sunt plasați pe piele, pentru a furniza un curent electric ușor  la frecvențe variabile.

· Schimbul de plasmă: un proces care implică îndepărtarea sângelui din organism, pentru a elimina anticorpii și alte proteine din acesta, înlocuirea lor cu un fluid proteic, numit albumină umană, și apoi reintroducerea în organism.

· Imunoglobulină intravenoasă: un tip de terapie care implică primirea unor niveluri ridicate de aport proteic, care funcționează ca anticorpi (imunoglobuline)

· Fizioterapia: un program care utilizează exerciții specifice, menite să îmbunătățească funcția musculară

· Intervenția chirurgicală

 

Profilaxia

Cea mai bună modalitate de a preveni neuropatia periferică este gestionarea stării medicale subiacente, cum ar fi diabetul, alcoolismul sau artrita reumatoidă. Alegerea unui stil de viață sănătos este, de asemenea, o modalitate foarte bună de a preveni apariția afecțiunii. Acest lucru include:

Alimentația sănătoasă și diversificată

Asigurarea aportului optim de substanțe nutritive (suplimente cu vitamina B-12)

Exercițiul fizic regulat

Evitarea expunerii la substanțe chimice toxice

Renunțarea la fumat