Keratoza seboreică
Keratoza seboreică, care este, de asemenea, cunoscut sub numele de "verucile seboreice" și "veruci senile", este una dintre cele mai comune afecțiuni non-canceroase și non-contagioase ale pielii la persoanele în vârstă. De fapt, acestea sunt uneori denumite în continuare într-un mod umoristic "lipitori de bătrânețe". Unii oameni pot avea doar una, dar este mult mai des întâlnit să existe mai multe în orice zonă a pielii. Ea nu devine canceroasă, dar poate arăta îngrijorător și poate imita cancerul de piele. Creșterea acesteia are un aspect de ceară, solzoasă, aspect ușor elevat. Din când în când, apare individual, însă creșterile multiple sunt mult mai frecvente.
Simptome
Keratozele seboreice tind să înceapă ca niște umflaturi mici, dure, apoi se îngroașă încet și dezvoltă o suprafață verucoasă. Se formează de obicei pe piept, spate, stomac, scalp, față, gât sau alte părți ale corpului, dar nu și pe palme și tălpi. Deși nu sunt dureroase, keratozele seboreice se pot dovedi a fi neplăcute în funcție de mărime și localizarea lor. Acest lucru poate duce la inflamație, sângerare și, în cazuri rare, infecție. Simptomele și semnele seboreice de keratoză includ:
- Variația în culoare, de obicei, de la cafeniu deschis până la maro sau negru;
- Este rotundă sau de formă ovalară;
- Este plată sau ușor ridicată, cu o suprafață solzoasă
- Variază în mărime de la foarte mici, la mai mult de 2,5 centimetri
- Poate da mâncărimi.
Cauze
Cauza exactă a keratozelor seboreice nu este cunoscută. Ele sunt foarte frecvente și, în general, cresc în număr odată cu vârsta. Pot apărea în următoarele situații:
- Keratoza seboreică apre, de obicei, în familii;
- Unele studii sugerează ca expunerea la soare poate juca un rol important;
- Keratozele seboreice nu sunt contagioase.
Factori de risc
Cu toate că oricine poate dezvolta keratoze seboreice, susceptibilitatea de a dezvolta această tulburare poate crește în cazul în care ai o vârstă de peste 40 ani și au un istoric familial de keratoză seboreică.
Uneori creșterile apar în timpul sarcinii sau după terapia de substituție cu estrogen. Copiii rareori au aceste creșteri.
