Fractura tendonului lui Achile reprezintă un traumatism în spatele piciorului, pe partea inferioară.
Tendonul lui Achile este un cordon tare fibros care conectează mușchii gambei de osul călcâiului.
Întinderea excesivă și suprasolicitarea tendonului lui Achile poate duce la ruptura parțială sau completă. Cele mai comune cazuri ale rupturii tendonului lui Achile apar la persoanele care practică sporturi de agrement.
Tendonul lui Achile de obicei se rupe chiar aproape de punctul unde tendonul este atașat de osul câlcâiului. Această zonă este mai puțin vascularizată și de aceea este mai predispusă la rănire.
O ruptură la tendonul lui Achile se identifică printr-un pocnet urmat imediat de o durere ascuțită în spatele gleznei și a piciorului, afectând mersul.
Cea mai bună opțiune de tratament pentru a trata o ruptură de tendon al lui Achile este chirurgia. Totuși, tratamentul nechirurgical poate duce de asemenea la vindecare.
Simptome
Semne și simptome ale rupturii tendonului lui Achile:
Durere severă și umflarea zonei în zona călcâiului
Inabilitatea de a îndoi piciorul afectat în jos sau de a împinge piciorul în timpul mersului
Inabilitatea de a sta pe degetele piciorului afectat
Un sunet ca o pocnitură sau o plesnitură când apare ruptura
În unele cazuri este posibil să nu fie deloc simptome ale traumatismului suferit.
Cauze
Rupturile sau fisurile la tendonul lui Achile sunt frecvent cauzate de o suprasolicitare sau de o presiune intensă a tendonului precum:
Intensificarea antrenamentelor sau activităților sportive (în principal în sporturile ce implică sărituri)
Căzăturile de la înălțime
Călcatul într-o groapă
Factori de risc
Factorii de risc pentru ruptura tendonului lui Achile pot include:
Vârsta: oamenii cu vârsta între 30 și 40 de ani au un risc mai mare de a suferi un traumatism la tendonul lui Achile
Genul: bărbații prezintă un risc de 5 ori mai mare de a face o ruptură la tendonul lui Achile decât femeile.
Sportul: sporturile de agrement care implică alergatul sau săriturile sau creșterea intensității antrenamentelor prezintă un risc mai mare pentru o ruptură la tendonul lui Achile.
Injecții cu steroizi: injecțiile cu steroize sunt uneori folosite pentru a reduce durerea și inflamația la articulațiile gleznei. Totuși, steroizii pot cauza slăbirea tendoanelor învecinate. În acest caz poate crește riscul unei rupturi la tendonul lui Achile.
Unele antibiotice: antibioticele fluoroquinolone precum ciprofloxacina sau levofloxacina prezintă de asemenea un factor de risc pentru traumatismul tendonului lui Achile.
Tratament
Fractura la tendonul lui Achile poate fi tratată chirurgical sau nechirurgical. Tratamentul variază în funcție de vârstă, nivelul activității și severitatea traumei.
Tratamentul nechirurgical de obicei implică punerea piciorului în ghips sau purtarea unei încălțăminte speciale pentru fracturi dotate cu un sistem care ridică călcâiul, permițând rănii să se vindece. Acest tip de tratament evită riscurile chirurgiei, precum infecțiile. Totuși, există riscul unei noi rupturi, ceea ce face chirurgia necesară, dar mai dificilă.
Metoda chirurgicală în mod tipic implică coaserea tendonului rupt printr-o incizie în partea din spate a piciorului. Dacă tendonul este complet și grav rupt, reparația poate fi consolidată cu ajutorul altor tendoane. Complicațiile unei intervenții chirurgicale includ infectarea și distrugerea nervilor. Totuși, inciziile mai mici reduc riscul de infecții. În general, persoanele mai tinere și mai active preferă operația chirurgicală pentru ruptura tendonului lui Achile, în timp ce persoanele mai în vârstă preferă opțiunea tratamentelor nechirurgicale. Oricum, atât tratamentele chirurgicale și cât și cele nechirurgicale au dovedit îmbunătățiri și o eficacitate similară.
Reabilitare. După oricare din tratamentele alese (fie chirurgical sau nechirurgical) exercițiile de terapie fizică sunt necesare pentru a fortifica mușchii piciorului și tendonul lui Achile. Diferența este că în cazul tratamentului nechirurgical timpul necesar refacerii poate fi mai lung. Totuși, majoritatea oamenilor se reîntorc la nivele normale de activitate în decurs de 4 până la 6 luni.
Prevenție
Următoarele măsuri pot ajuta la prevenirea rupturii tendonului lui Achile:
Exerciții de întindere și de fortifiere a mușchilor gambei. Exercițiile de întindere și de fortificare pot ajuta mușchiul și tendonul să capete mai multă forță și astfel aceste zone devin mai puțin predispuse la traume.
Exerciții variate: sporturile solicitante precum alergatul, alergatul în pantă sau săriturile pot fi înlocuite cu sporturi mai ușoare precum ciclismul sau înotul pentru a evita extenuarea excesivă a tendonului lui Achile.
Este indicată o precauție atunci când se aleg suprafețele pentru alergat și echipamentul sportiv: alergatul pe suprafețe tari sau alunecoase ar trebui limitat sau să fie minim. Mărimea potrivită și pantofii de alergat adecvați pot oferi suportul corect al călcâiului în timpul antrenamentului.
Creșterea treptată a intensității antrenamentelor: creșterile bruște în intensitate pot cauza răniri sau rupturi ale tendonului lui Achile. De aceea, se recomandă ca intensitatea antrenamentului să fie crescută cu aproximativ 10% în fiecare săptămână.
