Bulimia nervoasă, denumită în mod obișnuit bulimie, este o tulburare serioasă de alimentație, care poate pune viața în pericol. Persoanele care suferă de bulimie încearcă să-și controleze greutatea prin limitarea consumului de alimente. Apoi persoanele se supraalimentează necontrolat și în cele din urmă încearcă să scape de caloriile suplimentare din corpul lor într-un mod nesănătos, provocându-și vărsături sau luând laxative. Bulimia poate fi clasificată în două tipuri:
Bulimia de purjare: cu vărsături regulate sau utilizarea frecventă a laxativelor pentru a preveni creșterea în greutate.
Bulimia fără purjare: cu post, dietă strictă sau exerciții fizice extreme pentru a preveni creșterea în greutate.
Persoanele care suferă de bulimie se simt de obicei vinovate și sunt rușinate atunci când mănâncă, deoarece se tem că acest lucru îi va face să se îngrașe. Acesta este motivul pentru care se curăță în secret. Bulimia poate fi greu de depășit. Totuși, cu un tratament adecvat, se poate adopta un model alimentar mai sănătos.
Simptome
Semnele și simptomele posibile ale bulimiei sunt:
Teama de a câștiga în greutate
Teama lipsei de control asupra comportamentului alimentar
Preocuparea pentru greutatea corporală și forma fizică
Provocarea vărsăturilor sau practicarea exercițiilor fizice în mod excesiv
Folosirea laxativelor, diureticelor sau clismelor
Limitarea caloriilor sau evitarea anumitor alimente
Majoritatea persoanelor cu bulimie au greutatea normală sau au puțin peste greutate, motiv pentru care este posibil să nu fie evident că ceva nu este în regulă. Următoarele pot fi semnale de alarmă:
Persoana își face griji sau se plânge că este gras/ grasă
Are o atitudine negativă în ce privește propriul corp
Nu dorește să iasă în public
Face exerciții fizice în mod excesiv
Are răni / cicatrici la articulații sau pe mâini
Merge la toaletă chiar după sau în timpul meselor
Se hrănește incontrolabil
Cauze
Cauza exactă a bulimiei nu este cunoscută. Sunt mulți factori care joacă un rol declanșator în apariția tulburărilor de alimentație, cum ar fi: sănătatea emoțională, presiuni din partea colegilor, moșteniri genetice, afecțiuni psihologice și altele.
Factori de risc
Factorii asociați cu un risc crescut de bulimie sunt:
Sexul feminin
Vârsta (adolescența târzie sau vârsta adultă tânără)
Moșteniri genetice
Persoana a fost supraponderală în copilărie
Afecțiuni psihologice și emoționale (imagine de sine slabă, stres, plictiseală, altele)
Presiuni din partea colegilor
Presiuni rezultate din muncă sau sport
Complicaţii
Complicațiile bulimiei pot include:
Probleme cu inima
Dantură și gingii deteriorate
Deshidratare
Constipație
Ciclu menstrual neregulat
Abuzul de droguri sau de alcool
Anxietate și depresie
Inflamația gâtului
Sinucidere
Tratament
Primul pas pentru a învinge bulimia este recunoașterea problemei. Cel mai eficient tratament pentru depășirea bulimiei constă în combinarea psihoterapiei cu medicamentele antidepresive.
Psihoterapie: terapia prin conversație sau consilierea psihologică. Aceasta implică de obicei discutarea problemelor legate de această tulburare.
Sunt trei tipuri de psihoterapie:
Terapia cognitivă comportamentală: vă ajută să identificați atitudinile nesănătoase și negative și să le înlocuiți cu cele sănătoase și pozitive
Terapia de familie: ajută familia să controleze și să trateze problemele pe care bulimia le poate avea asupra dezvoltării unui adolescent și asupra familiei în ansamblu.
Psihoterapia interpersonală: contribuie la îmbunătățirea abilităților de comunicare și de rezolvare a problemelor în cadrul relațiilor
Alte forme de tratament pot fi:
Planurile de alimentație pentru a ajuta la reglarea obiceiurilor alimentare normale pentru o alimentație sănătoasă
Gestionarea stresului
Administrarea de medicamente cum ar fi fluoxetina (Prozac) pentru a ajuta la reducerea simptomelor de bulimie
Spitalizare, dacă este necesar
Profilaxie
Iată câteva recomandări pentru prevenirea bulimiei:
Alcătuirea unei imagini sănătoase despre propriul corp
Discuția cu un medic pediatru pentru a identifica semnele timpurii ale unei tulburări alimentare și pentru a preveni dezvoltarea acesteia
Purtarea discuțiilor amicale cu un prieten sau iubit privind unele probleme ce pot duce la o tulburare de alimentație
