Definiție

Krabbe, numită și leucodistrofia celulelor globoide sau lipidoza galactozilceramidă, este o boală care afectează stratul de mielină al celulelor nervoase și a întregului sistem nervos. Cu alte cuvinte, este o boală degenerativă care distruge stratul protector al celulelor nervoase. Este rară. De obicei 1 din 100,000 de oameni este afectat. Din păcate, poate fi o boală fatală pentru care nu există tratament. Este o boală moștenită numită după neurologul danez Knud Haraldsen Krabbe.

În general, simptomele apar la bebeluși când sunt mai mici de 6 luni și are ca rezultat decesul până în momentul în care fac 2 ani. Dacă boala se dezvoltă la copii sau adulți progresul diferă mult. Din moment ce nu există cură pentru boala Krabbe, tratamentul cuprinde îngrijire și sprijin. Este posibil ca un transplant de celule stem să fie făcut care se poate dovedi a fi de succes la copiii mici care sunt tratați înainte de apariția simptomele și în unele cazuri la copiii mai mari și adulți.

 

Simptome

În mod normal, simptomele bolii Krabbe apar devreme, la începutul bolii. Apar treptat, dar se înrăutățesc progresiv. Cele mai comune simptome la bebeluși sunt:

Plânsul fără motiv

Alimentație problematică

Febră fără infecție

Iritabilitate mare

Deteriorarea cunoștinței

Pierderea controlului capului

Spasme musculare

Vomitat frecvent

 

Simptomele devin mai severe odată cu progresul bolii și pot fi:

Postură rigidă

Mușchi contractați

Auz prost care avansează până la pierderea completă a abilității de a mai auzi

Pierderea progresivă a vederii

Pierderea progresivă a capacității de a înghiți sau respira

Pierderea capacității de dezvoltare

La alți copii și adulți simptomele apar mai târziu și diferă mult. Unele simptome sunt:

Pierderea vederii

Pierderea controlului mișcărilor (spre exemplu: dificultăți în a merge sau probleme cu dexteritatea manuală, adică experimentarea ataxiei)

Slăbirea mușchilor

Declinul în gândire

Uneori, adolescenții și adulții suferă de această boală și experimentează slăbiciunea mușchilor și au gândirea afectată

În general, cu cât apare mai curând boala Krabbe, cu atât mai repede apare și posibilitatea decesului.

 

Cauze

Boala Krabbe apare când un copil moștenește două copii mutante de gene (una de la fiecare părinte). O genă este responsabilă pentru un tip de plan pentru producția proteinelor. Dacă există o eroare, proteina nu funcționează cum ar trebui. Când vine vorba de boala Krabbe, două copii mutante din acea genă pot produce mai puțin sau deloc o enzimă numită galactocerebrozidă (GALC). Această enzimă este responsabilă pentru despărțirea în anumite substanțe din lizozima. La boala Krabbe, există o scurtare a GALC care aduce la acumularea de grăsimi numite galactolipide care produc și mențin stratul protector al celulelor nervoase. Abundența de galactolipide are un efect toxic. Unele galactolipide fac ca celulele care formează mielina să se distrugă singure.

Altele, totuși, sunt luate de microglie. Curățarea galactolipidelor în exces este un proces pe durata căruia celulele ajutătoare se transformă în celule anormale care sunt toxice. Aceste celule sunt numite celule globoide și promovează afectarea mielinei. Demielinizarea, adică pierderea mieline oprește celulele din trimiterea și primirea mesajelor.

 

Factorii de risc

Dacă părinții au o copie mutantă a genei, riscul pentru copil este:

25% în a avea boala dacă sunt moștenite două copii mutante

50% ca bebelușul să fie purtător având moștenită doar o copie și care nu are ca rezultat boala.

25% șansă ca cele două copii să fie moștenite

Părinții care sunt purtători ai mutației genelor GALC, au istoricul bolii în familie, au deja au avut un copil diagnosticat cu boala Krabbe ar trebui să ia în considerare testarea genetică.

 

Complicații

Cei mai mulți copii care dezvoltă această boală mor până la vârsta de doi ani de insuficiența sistemului respirator sau de slăbirea mușchilor care rezultă în imobilitate. Adolescenții și copiii mai mari au o durată de viață între doi și șapte ani după ce sunt diagnosticați cu boala Krabbe. Unele complicații care pot fi așteptate sunt: infecțiile, problemele respiratorii, dizabilitățile și starea vegetativă din stadiile mai târzii ale bolii.

 

Tratamentul

Tratamentul pentru boala Krabbe reprezintă administrarea simptomelor și oferirea de îngrijire, din moment ce nu există o cură pentru boală.

Măsurile ce pot fi luate:

Sprijin nutrițional (tub gastric)

Terapie fizică pentru ameliorarea deteriorării mușchilor

Pastile care ușurează iritabilitatea mușchilor

Medicamente anticonvulsive care administrează atacurile de apoplexie

Dacă boala are o formă mai puțin severă (ca în cazul copiilor mai mari sau adulților), măsurile de intervenție pot fi terapia fizică și ocupațională astfel că poate fi obținută o independență mai mare pentru activitățile zilnice și deteriorarea mușchilor poate fi minimizată.

Un alt tratament este transplantul de celule stem.