Sistemul respirator este un set de organe și structuri, care permit schimbul de gaze între mediul înconjurător (oxigenul încărcat) și corpul uman (al cărui sânge este încărcat cu dioxid de carbon). Prin urmare, funcționarea sistemului respirator este strâns legată de funcționarea sistemului circulator.
Ce este sistemul respirator?
Organele care formează sistemul respirator permit schimbul de gaze dintre mediul extern și organism. Sistemul respirator este format din nas, faringe, laringe, trahee, plămâni, pleură, bronhii și bronhiole.
Nasul
Nasul se află în centrul feței, în poziția de mijloc și formează prima parte a tractului respirator. Implicat în respirație și în simțul olfactiv, nasul este format din os și cartilagiu, care formează structura exterioară, și care se iese în afară în raport cu planul feței. În interior, se află fronturile cavității nazale, alcătuite din două canale lungi și șerpuite, acoperite cu mucoasă, care se deschid spre exteriorul corpului, în nări.
Faringele
Faringele este un canal, care conectează gâtul cu esofagul. Compus din mucoase musculare, acesta reprezintă prima secțiune de trecere către tractul digestiv – primește de alimentele mestecate din gură, prin înghițire – și este parte a căilor aeriene superioare: aerul din nas intră în faringe și apoi se deplasează în laringe.
Laringele
Laringele se prezintă ca un cilindru gol. Pe lângă faptul că este organul responsabil pentru excelența în vorbire, el permite trecerea aerului inhalat (de la nas și gură până la bronhii) și expirat (de la tuburile bronșice până la nas și gură). Acesta este prevăzut cu un dispozitiv de închidere, care împiedică intrarea mâncării mestecate (bolus) care vine din gură în timpul înghițirii.
Traheea
Traheea conectează laringele cu porțiunea de început a bronhiilor, unde se împarte în două, la cea de-a cincea vertebră toracică, către arborii bronhici din stânga și din dreapta.
Bronhiile
Bronhiile au o formă cilindrică și se situează între bifurcația traheei și bronhiole. Misiunea lor este să permită și să asigure trecerea aerului din trahee la bronhiole și alveolele pulmonare. În corpul uman, există două bronhii principale: bronhia dreaptă și bronhia stângă.
Bronhiolele
Bronhiolele reprezintă micile ramuri terminale ale bronhiilor din interiorul plămânilor, caracterizate printr-un diametru mai mic de un milimetru; acestea se extind mai departe către alveolele pulmonare care, la rândul lor, se separă în saci alveolari (sau infundiba) – structuri mici, celulare, în formă de sac, aranjate într-un grup care reprezintă partea terminală a căilor respiratorii. Prin pereții sacilor alveolari se efectuează procesul de schimbare a gazelor. Pereții bronhiolelor sunt formați din celule epiteliale cubice (caracterizate prin prezența mușchiului neted și a țesutului conjunctiv elastic).
Plămânii
Plămânii sunt cele două organe implicate în aprovizionarea cu oxigen a organismului și eliminarea dioxidului de carbon din sânge, precum și de schimbul de gaze între mediul înconjurător și sânge (un proces cunoscut sub numele de schimb de gaze). Situați în cavitatea toracică, plămânii sunt înconjurați de o membrană seroasă, pleura, care este esențială pentru îndeplinirea funcțiilor lor.
Cei doi plămânii sunt separați de un spațiu între coloana vertebrală și stern, mediastinul, care include și inima, esofagul, traheea, bronhiile, glanda timus și vasele mari. Fiecare dintre cei doi plămâni au în partea superioară un vârf, care se extinde în sus până la baza gâtului, și care se sprijină pe mușchiul diafragmatic în partea inferioară. Principala lor sarcină este să primească încărcătura de dioxid de carbon din sânge și deșeurile din fluxul sanguin și să îl curețe: odată curățat, sângele este apoi trimis la inimă, de unde este transmis la toate organele și țesuturile. Plămânii au un grad ridicat de elasticitate, care permite expulzarea aerului în timpul expirării. Ca și în cazul rinichilor, doar un singur plămân este suficient pentru a asigura funcționarea întregului proces de respirație.
Pleura
Pleura este membrana seroasă, care acoperă plămânii. Ea este compusă din două straturi, numite straturi pleurale: stratul pleural parietal (numit și “pleură parietală”) este situat în partea exterioară a plămânilor și îi separă de peretele toracic, iar stratul pleural visceral (numit și “pleura viscerală”), aderă la suprafața interioară a plămânului. Sarcina pleurei este de a le permite plămânilor să alunece pe pereții cavității pulmonare (spațiul toracelui, în interiorul căruia sunt localizați) și să permită expansiunea lor în timpul inhalării.
Care este rolul sistemul respirator?
Funcția sistemului respirator este de a permite schimbul de gaze, adică procesul care face posibilă alimentarea cu oxigen a tuturor organelor și țesuturilor, prin oxigenarea sângelui.
