Vederea slabă a culorilor
Vederea slabă a culorilor, care este de obicei o condiție moștenită, este o abilitate redusă de a distinge anumite culori. Pe de altă parte, așa-numita condiţie orbire de culoare, în care pacientul este lipsit de viziunea culorilor, în starea de vedere slabă a culorilor, abilitatea pacientului de a distinge între culori este redusă. Cei mai mulţi oameni cu această problemă nu pot distinge între anumite nuanţe de roşu şi verde. Cel mai comun, oamenii care suferă de vederea slabă a culorilor nu pot distinge între nuanţele de albastru şi galben.
Simptome
O persoană poate avea vederea slabă a culorilor şi să nu ştie. Unii oameni îşi dau seama că suferă de aceasta atunci când aduce cu sine confuzie şi când au probleme în diferenţierea culorilor la semafor sau interpretarea materialelor de învăţare codate în culori. Oamenii afectaţi de vederea slabă a culorilor sunt supuşi riscului de a nu distinge:
Diferite nuanţe de roşu şi verde
Diferite nuanţe de albastru şi galben
Orice culoare
Deficienţa cea mai comună cu privire la culori este incapacitatea de a distinge unele nuanţe de roşu şi verde. Adesea, o persoană care este deficientă de roşu-verde sau albastru-galben nu este complet insensibilă la ambele culori. Defectele pot fi uşoare, moderate sau grave.
Cauze
Vederea slabă a culorilor poate fi cauzată de o anumită afecţiune a ochilor şi de nişte medicamente. Vederea culorilor prin spectrul de lumină începe odată cu abilitatea ochiului de a distinge culorile principale roşu, albastru şi verde. Mai precis, lumina intră în ochi prin cornee şi trece prin lentile şi ţesutul din ochi către celulele sensibile la culoare din spatele ochiului în retină. Chimicalele din conuri disting culorile şi trimit informaţia prin nervul optic la creier. Dacă ochiul vede normal, o persoană poate distinge diferitele culori, dar dacă conurile sunt lipsite de una sau mai multe chimicale sensibile la lumină, atunci s-ar putea să vadă numai două culori sau culorile principale.
Vederea slabă a culorilor poate avea câteva cauze:
Afecţiune moştenită. Vederea slabă a culorilor moştenită este mult mai obişnuită la bărbaţi decât la femei. O persoană poate moşteni un grad uşor, moderat sau grav al afecţiunii, care de obicei afectează ambii ochi iar severitatea nu se schimbă cu trecerea timpului.
Boli precum diabetul, glaucomul, degenerarea maculară, afecţiunea Alzheimer, afecţiunea Parkinson, alcoolismul cronic, leucemia şi anemia celulelor seceră. Un ochi poate fi afectat mai mult decât celălalt, iar deficitul de culoare se poate îmbunătăţi dacă afecţiunea îndelungată poate fi tratată.
Anumite medicamente, cum ar fi unele medicamente care tratează problemele de inimă, de presiune a sângelui ridicată, disfuncţii ale erecţiei, infecţii, afecţiuni nervoase şi probleme psihologice.
Înaintarea în vârstă.
Expunerea la anumite chimicale la locul de muncă, cum ar fi disulfura de carbon şi fertilizatori, pot cauza pierderea vederii culorilor.
Factori de risc
Bărbaţii sunt mai expuşi la riscul de a se naşte cu vederea slabă a culorilor decât femeile.
