Definiție
Ciuma este o boală infecțioasă mortală, cauzată de bacteria Yersinia pestis. Șobolanii și puricii sunt principalii purtători ai acestei bacterii, aceștia hrănindu-se cu Yersinia pestis.
Bacteriile se găsesc în principal în șobolanii și în puricii care se hrănesc cu acestea. Oamenii sau animalele pot contracta ciumă de la mușcături de șobolani, purici sau direct de la oameni care intră în contact cu animale infectate. Cea mai obișnuită formă de ciumă, cunoscută sub numele de ciuma bubonică (buboes), are ca rezultat umflarea ganglionilor limfatici și dificultăți la înghițire. Cea mai rară și mai gravă formă de ciumă afectează plămânii și se poate răspândi de la un individ la altul. Opțiunile de tratament implică antibiotice puternice, pentru a preveni apariția unor complicații grave.
Simptome
Există trei forme de ciumă:
Ciuma bubonică provoacă inflamarea amigdalelor, adenoidelor, splinei și timusului. Simptomele pot include inflamarea glandelor limfatice, frisoane, dureri, oboseală și febră.
Ciuma septicemică apare atunci când bacteriile care cauzează boala se înmulțesc în sânge. Simptomele pot include febră, frisoane, dureri de stomac, diaree, vărsături, șocuri și sângerări sub piele sau în alte organe.
Ciuma pneumonică afectează plămânii și este cea mai gravă formă de ciumă. Simptomele se pot declanșa în câteva ore după infecție și pot include tuse cu mucozități sângeroase, dificultăți de respirație, temperatură ridicată, greață, vărsături și slăbiciune. Utilizarea antibioticelor este vitală în tratament, pentru a preveni consecințele fatale.
Cauze
Ciuma este cauzată de bacteria Yersinia pestis, care este transmisă oamenilor atunci când sunt mușcați de purici, care s-au hrănit anterior din animale infectate, cum ar fi veverițe, iepuri, câini sălbatici. Bacteriile pot intra în organism și dacă o persoană intră în contact cu sângele unui animal infectat. Animalele domestice se pot infectata cu ciumă dacă au fost mușcate de purici sau dacă au mâncat un alt animal infectat. Cea mai gravă formă de ciumă, numită ciumă pneumonică, afectează plămânii și se poate răspândi de la o persoană la alta prin pic[turile infecțioase transmise prin aer, indiferent că acestea sunt răspândite de om sau de un animal bolnav.
Factori de risc
Riscul de a dezvolta ciuma este foarte scăzut. Cu toate acestea, există factori care pot crește acest risc. Printre aceștia se află locația, profesia și hobby-urile.
Locul de amplasare: Focarele de ciumă sunt cele mai frecvente în zonele rurale și în zonele urbane supra-aglomerate, igienă precară, precum și locurile predispuse apariției unor populații de șobolani (Africa).
Profesia: Veterinarii și asistenții lor au un risc mai mare de a intra în contact cu animale infestate cu ciumă.
Hobby-uri: Camparea, vânătoarea sau drumețiile în zonele în care locuiesc animalele infectate cu ciumă poate crește riscul de a fi mușcat de un purice infectat.
Complicații
Complicațiile ciumei pot include următoarele:
· Moartea: ciuma netratată are o rată mare de deces.
· Gangrena: cheaguri de sânge în vasele mici de sânge ale degetelor de la mâini și picioare, care pot întrerupe fluxul de sânge și pot determina moartea țesutului.
· Meningita: inflamația membranelor care înconjoară creierul și măduva spinării.
Tratament
Opțiunile de tratament pentru ciumă implică de obicei izolarea într-un salon de spital și tratament cu antibiotice puternice, cum ar fi:
· Gentamicină
Doxiciclina (Vibramicina)
· Ciprofloxacin (Cipro)
Levofloxacin (Levaquin)
Prevenirea
Câteva recomandări pentru prevenirea expunerii la ciumă includ:
Antibiotice preventive în perioade cu grad mare de risc sau în zone expuse la focare epidemice.
Menținerea animalelor de companie fără purici.
Utilizarea insecticidelor repelente în drumeții, în locuri de campare sau în jurul unor zone cu populații mari de rozătoare.
Menținerea mediul din jurul casei departe de orice sursă infecțioasă, în special protecția împotriva rozătoarelor.
