Tumori hipofizare

Definiție

Chisturile pituitare sunt creșteri anormale, care se dezvoltă în glanda pituitară. Glanda pituitară este o glandă mică situată în apropierea creierului, care reglează echilibrul hormonal al organismului. Unele tumori hipofizare determină o creștere a producției de hormoni, în timp ce altele pot restrânge funcțiile normale ale glandei pituitare, cauzând producerea unor niveluri mai scăzute de hormoni.

Majoritatea tumorilor hipofizare sunt creșteri noncanceroase numite adenoame hipofizare, care rămân în glanda pituitară și nu se răspândesc în alte zone ale corpului. Cu toate acestea, tumora poate pune presiune asupra structurilor din apropiere, cum ar fi nervii optici, iar aceștia, la rândul lor, duc la limitarea vederii persoanei respective.

Opțiunile de tratament pentru tumorile hipofizare implică în mod obișnuit gestionarea nivelurilor de hormoni cu medicamente, controlul creșterii tumorii sau intervenția chirurgicală pentru eliminarea tumorii în sine.

 

Simptome

Există două tipuri diferite de tumori hipofizare: macroadenom și microadenom.
Macroadenomii sunt tumori de hipofiză mari (aproximativ 1 centimetru) care pot exercita presiune asupra restului glandei hipofizare și a zonelor din apropiere, în timp ce microadenomii sunt tumori mai mici.

Semnele și simptomele presiunii unei tumori hipofizare pot include:

· Durere de cap

· Pierderea vederii

· Greață și vărsături

· Deficiență de hormoni

· Oboseală

· Modificări ale ciclului menstrual, în cazul femeilor

· Căderea părului

· Disfuncție sexuală

· Nevoia de a urina constant

· Variații în greutate neintenționate, în plus sau în minus

 

Tumoarea pituitară poate da simptome diferite, doarece produce fie prea multă, fie prea puțină cantitate dintr-unul sau mai mulți hormoni.

Tumorile secretoare ale hormonilor adrenocorticotropici (ACTH) pot provoca hipertensiune arterială, niveluri ridicate ale zahărului din sânge, slăbiciune musculară, vânătăi ușoare, vergeturi, subțierea pielii și schimbări emoționale.

Creșterea secreției hormonului de creștere poate determina mărirea mâinilor și picioarelor, niveluri ridicate ale zahărului din sânge, transpirație crescută, durere la nivelul articulațiilor, boli cardiace, creșterea părului și apnee.

Tumorile secretoare ale prolactinei pot determina secreția inadecvată a laptelui matern, slăbirea osoasă, pierderea apetitului sexual, infertilitatea, perioade menstruale neregulate și disfuncția erectilă la bărbați.

Tumorile care secretă hormon de stimulare a hormonului tiroidian pot determina scăderea neintenționată în greutate, ritm cardiac rapid, mișcările frecvente ale intestinului, nervozitate, transpirație crescută și senzația de căldură.

 

Cauze

Cauzele tumorilor hipofizare rămân necunoscute. Glanda pituitară este o glandă mică situată la baza creierului care reglează echilibrul hormonal. Hormonii ajută la controlul unor funcții importante precum creșterea, tensiunea arterială și reproducerea.

Creșterea necontrolată a celulelor în glanda pituitară creează o tumoare care poate influența modul în care funcționează hormonii (în exces unii, în regres alții, și pot produce mai puțin sau chiar se pot deteriora). Cercetătorii suspectează că modificările genetice joacă un rol important în dezvoltarea tumorilor pituitare.

 

Factori de risc

Deși tumorile hipofizare pot apărea la orice vârstă, acestea sunt mai frecvente la adulții mai în vârstă. Singurii factori de risc cunoscuți pentru tumorile hipofizare sunt:

Multiple neoplazii endrocine de tip 1 (MEN1): Familiile cu antecedente MEN1 prezintă un risc crescut de apariție a tumorilor glandei pituitare.

Complexul Carney: o boală genetică care poate crește riscul unei tumori a glandei pituitare.

Acromegalie familială: o afecțiune a adulților cauzată de o dezvoltare anormală a hormonului de creștere.

 

Complicații

Complicațiile care pot apărea din tumorile hipofizare pot include următoarele:

Pierderea vederii datorită presiunii asupra nervilor optici

Deficiență hormonală permanentă

Diabet insipid

 

Tratament

Deoarece tumorile hipofizare pot provoca probleme grave, prin exercitarea presiunii asupra creierului, tratamentul este necesar. Opțiunile de tratament depind de tipul tumorii, mărimea acesteia și de cât de mult s-a dezvoltat în creier. Cele două tehnici chirurgicale principale pentru tratarea tumorilor hipofizare sunt:

· Abordarea endoscopică trans-spinală: Îndepărtarea chirurgicală a tumorii prin nas și sinusuri fără o incizie exterioară.

· Abordarea transcraniană (craniotomie): Îndepărtarea chirurgicală a tumorii prin partea superioară a craniului prin incizie în scalp.

Alte metode de tratament pot include radioterapia:

Radiații externe: Utilizarea de raze X de înaltă energie pentru distrugerea tumorilor. O serie de tratamente, de obicei de cinci ori pe săptămână pe o perioadă de patru până la șase săptămâni, se efectuează în ambulatoriu. Această formă de tratament este de obicei benefică dacă o tumoare persistă sau se reface după o intervenție chirurgicală.

Gamma Knife radiochirurgie stereotactică: Utilizarea de radiații în mod specific pe tumoră fără o incizie. O cantitate minimă de radiații vine în contact cu țesutul sănătos din jurul tumorii, reducând riscul de deteriorare a țesutului normal.

Metodele de tratament cu medicamente pot ajuta la blocarea excesului de secreție a hormonilor și uneori la micșorarea anumitor tipuri de tumori hipofizare:

• Bromocriptina (Parlodel, Cycloset) și medicamentele cu cabergoline pot ajuta la tratarea tumorilor secretoare de prolactină (prolactinoame) prin scăderea secreției de prolactină și, adesea, reducerea dimensiunii tumorii. Reacțiile adverse posibile pot include somnolență, slăbiciune, vărsături, diaree, confuzie și depresie.

· Medicamentele analogice de somatostatină (Sandostatin, Somatuline Depot, altele) pot ajuta la scăderea producției de hormoni de creștere și la diminuarea dimensiunii tumorii. Aceste medicamente sunt utile în cazul în care intervenția chirurgicală nu a avut succes în normalizarea producției de hormoni de creștere. Reacțiile adverse posibile pot include dureri de stomac, vărsături, leșin, cefalee și diaree.

 

“Așteptarea vigilentă” (observația):

În așteptarea vigilentă, testele regulate de urmărire sunt folosite pentru a monitoriza și controla creșterea tumorilor hipofizare. Persoanele mai în vârstă sau cu o stare de spnptate precară aleg această metodă dacă tumorile nu cauzează probleme suplimentare. La adulții tineri, tumora este monitorizată cu atenție pentru a vedea dacă pot apărea modificări care ar putea necesita tratament, cum ar fi intervenția chirurgicală.