Definiție

Efuzia pericardică reprezintă o cantitate anormală de fluid, acumulat între inimă și pericard (sacul care înconjoară inima). Dacă pericardul devine bolnav sau deteriorat, inflamația rezultată poate duce la efuzia pericardică. Această afecțiune este de obicei asociată cu multe alte afecțiuni medicale și poate apărea din acumularea de sânge după o procedură chirurgicală sau după un accident. Atunci când cantitatea de lichid depășește capacitatea maximă a pericardului, efuzia pericardică pune presiune asupra inimii, cauzându-i o funcționare inadecvată. Lăsată netratată, efuzia pericardică poate provoca insuficiență cardiacă sau chiar moartea.

 

Simptome

Semnele și simptomele efuziei pericardice pot include:

Febră

Oboseală

Respirație prea scurtă sau dificultăți de respirație (dispnee)

Dureri în piept

Greață, vărsături

Bătaia rapidă a inimii

Tuse

 

Cauze

Inflamația pericardului (pericardita) este un răspuns la boli, leziuni sau tulburări inflamatorii, care afectează pericardul. Pe măsură ce pericardul se inflamează, se produce lichid în exces, ceea ce duce la efuzia pericardică. Aceasta poate apărea și atunci când fluxul de fluide pericardice este blocat sau când sângele se acumulează în pericard.

 

Cauzele specifice ale efuziei pericardice pot include:

· Infecții virale, bacteriene, fungice sau parazitare

· Cancer

· Leziuni ale pericardului sau ale inimii din cauza unei proceduri medicale

· Tulburări autoimune (artrită reumatoidă sau lupus)

· Insuficiență renală

· Tiroida cu activitate redusă (hipotiroidism)

· Radioterapia pentru cancer

· Tratamentul chimioterapeutic pentru cancer

· O traumă sau rană în apropierea inimii

· Anumite medicamente prescrise

 

Complicații

Pericardul poate conține doar o cantitate limitată de lichid în exces, fără a-i cauza probleme inimii. Când se colectează prea mult lichid, pericardul se extinde spre interior, spre inimă, și pune presiune asupra acesteia. La rândul lor, camerele de pompare ale inimii nu reușesc să se umple complet și una sau mai multe camere se pot bloca parțial. Dacă se întâmplă acest lucru, apare o afecțiune numită tamponadă, care duce la o circulație sanguină slabă și la o alimentare inadecvată cu oxigen a  organismului. Dacă este lăsată netratată, tamponada poate pune viața în pericol.

 

Tratament

Tratamentul pentru efuzia pericardică depinde de obicei de cantitatea de lichid acumulată, de care este cauza efuziei și dacă aceasta a provocat sau poate produce o scădere a funcției cardiace. Opțiunile de tratament pot include:

Medicamente care ajută la reducerea inflamației (aspirină, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi indometacin (Indocin) sau ibuprofen (Advil, Motrin IB, altele), Colchicine (Colcrys))

Injecții cu corticosteroid (prednison)

Opțiunile suplimentare de tratament pentru a ajuta la scurgerea fluidelor sau pentru a împiedica acumularea din nou a acestora pot include următoarele:

Pericardiocenteza: o procedură care implică introducerea unui tub mic (cateter) prin torace în efuzia pericardică, pentru a scurge lichidul din pericard.

Operație pe cord deschis: o procedură care drenează pericardul și creează un pasaj ce îi permite fluidului să se scurgă, dacă este necesar, în cavitatea abdominală, unde poate fi absorbit.

Scleroza intrapericardică: o procedură care implică injectarea unei soluții în spațiul dintre cele două straturi ale pericardului, care sigilează în esență straturile.

Pericardiectomia: îndepărtarea chirurgicală în întregime sau a unei părți din pericard.

Multe efuzii pericardice sunt cauzate de anumite afecțiuni medicale (infecție HIV, lupus, sau tuberculoză). În aceste cazuri, tratarea afecțiunii medicale inițiale va ajuta adesea la tratarea efuziei pericardice.