Sindromul Sjogren
Sindromul Sjogren este o tulburare autoimună. Sistemul imun atacă glande care secretă fluide, cum ar fi glandele lacrimale si salivare.
Efectele sindromului Sjogren pot fi larg răspândite. Anumite glande devin inflamate, ceea ce reduce producţia de lacrimi şi salivă, cauzând principalele simptome ale sindromului Sjogren: ochi uscați și gură uscată.
La femei, care sunt cel mai frecvent afectate, glandele care menţin umezeala vaginului pot fi de asemenea afectate, ceea ce duce la uscăciune vaginală.
Sindromul Sjogren afectează cel mai frecvent persoanele în vârstă de 40-60 de ani, femeile reprezentând aproximativ 90% din cazuri.
Simptome
Simptomele variază de la o persoană la alta, dar pot include:
senzație de uscăciune sau de arsură în ochi.
gură uscată.
dificultate la vorbire, mestecat sau la înghițire.
limbă inflamată sau crăpată.
gât uscat sau cu senzaţie de arsură.
buze uscate sau descuamate.
schimbare de gust sau miros.
Cauze
Sindromul Sjogren este o afecțiune autoimună, ceea ce înseamnă că, sistemul imun în loc să protejeze organismul de infecţie sau de boală, reacţionează anormal si atacă celulele sănătoase şi ţesuturile.
În sindromul Sjogren, sistemul imunitar atacă glandele lacrimogene si salivare, precum şi alte glande secretorii din tot organismul.
Cauzele rămân necunoscute, dar cercetările sugerează că este vorba de o combinaţie de factori genetici, de mediu şi, posibil, hormonali.
Unii oameni sunt consideraţi a fi mai vulnerabili când se nasc și când sunt supuşi la anumite evenimente, cum este spre exemplu o infecție, ce poate declanșa probleme cu sistemul imunitar.
Sindromul Sjogren poate fi: primar, atunci când sindromul se dezvoltă de la sine şi nu ca rezultat al unei alte stări sau secundar în cazul în care sindromul se dezvoltă în asociere cu o altă tulburare autoimună, cum ar fi lupus sau artrita reumatoidă.
Factori de risc
Factorii de risc ai sindromului Sjogren includ:
Vârstă. Sindromul Sjogren este de obicei diagnosticat la persoanele îcu vârsta de peste 40 de ani.
Sex. Este mai frecvent la femei.
Boala reumatică. Este comun pentru persoanele care au sindromul Sjogren de a avea, de asemenea, o boală reumatică – cum ar fi artrita reumatoidă sau lupus.
Complicaţii
Cele mai frecvente complicații ale sindromului Sjogren implică ochii si gura.
Carii dentare. Deoarece saliva joacă un rol protector la nivel dentar împotriva bacteriilor care cauzează carii, este mult mai probabil de a dezvolta carii în cazul în care gura este uscată.
Candidoză. Persoanele cu sindromul Sjogren sunt mult mai susceptibile de a dezvolta afte sau candidoză orală.
Probleme de vedere. Ochii uscaţi pot duce la sensibilitate la lumină, vedere încețoșată și ulcere ale corneei.
Complicații mai puțin frecvente pot afecta:
Plămânii, rinichii sau ficatul. Inflamația poate provoca pneumonie, bronșită sau alte probleme la nivel pulmonar; poate duce la probleme cu funcție renală; şi poate provoca hepatită sau ciroză.
Ganglionii limfatici. Un procent mic de persoane cu sindromul Sjogren dezvoltă cancer al ganglionilor limfatici (limfom).
Nervii. Pot să apară amorțeală, furnicături și arsură la nivelul mâinilor şi picioarelor (neuropatie periferică).
Prevenţie
Nu există nicio cale de a preveni sindromul Sjogren.
