Leucodistrofia metacromatică

Leucodistrofia metacromatică

 

Leucodistrofia metacromatică denumită de asemenea deficienţa de arilsulfataza A, este o tulburare genetică rară şi face parte dintr-un grup mai mare de boli de stocare lizozomală. Mai precis, aceasta afectează creșterea și / sau dezvoltarea de mielină, care acţionează ca un izolator în jurul fibrelor nervoase de-a lungul sistemului nervos central și periferic. Această deficiență a enzimei care ajută la metabolizarea substanţelor grase provoaca acumularea lipidelor în creier, măduva spinării și nervii periferici. Ca urmare a acesteia, creierul și sistemul nervos își pierd treptat funcția. Rareori, această afecțiune este cauzată de o deficienţă a unei proteine non-enzimatice (care este numită "proteină activatoare").

 

Simptome

Ca multe alte boli genetice care afectează metabolismul lipidic, există mai multe forme de leucodistrofie metacromatică, care se pot suprapune. Acestea sunt:

Forma infantilă, caracterizând vârstele cuprinse între 6 luni și 2 ani. Simptomele includ atrofiei musculară și slăbiciune, rigiditate musculară, întârzieri în dezvoltare, pierderea progresivă a vederii care duce la orbire, convulsii, tulburări de înghițire, paralizie, şi demenţă. Copiii pot intra în comă. Netratate, cei mai mulți copii cu această formă mor până la vârsta de 5 ani, de multe ori mult mai devreme.

Forma juvenilă, apare la grupele de vârstă cuprinse între 3 și 6 ani (forma juvenilă timpurie) sau vârstele cuprinse între 6 şi 16 ani (juvenilă târzie). Copiii încep de obicei cu afectarea performanțelor școlare, deteriorarea mentală, şi demenţă si apoi dezvolta simptome similare cu forma infantilă târzie, dar cu progresie mai lentă.

Forma pentru adulți, care apare la vârsta de 17 ani sau mai târziu. Această formă începe de obicei după vârsta de 16 ani şi apare ca o tulburare psihiatrică sau demență progresivă. Forma pentru adulţi progresează mai lent decât formele infantile și juvenile târzii, cu un curs prelungit de un deceniu sau mai mult.

 

Cauze

Leucodistrofia metacromatică este cauzată în mod direct de o deficienţă a enzimei arilsulfataza A (ARSA) și se caracterizează prin activitate enzimatică redusă în leucocitele care este mai mică de 10% din grupul martor. Cu toate acestea, analiza cantitativă a activității enzimei ARSA singură nu este suficientă pentru diagnostic; pseudo-deficitul de ARSA se caracterizează prin activitate enzimatică de aproximativ 20% în comparaţie cu grupul martor şi nu provoacă leucodistrofie metacromatică. Fără această enzimă, sulfatidele se acumulează în multe țesuturi ale corpului, în cele din urmă distrug teaca de mielină a sistemului nervos.

 

Factori de risc

Această afecţiune este ereditară şi  autozomal recesivă, ceea ce înseamnă că ambele copii ale genei au mutații. Părinţii unui individ cu o afecţiune autozomal recesivă sunt purtători ai unei copii a genei mutante, dar ei nu prezintă de obicei semne și simptome ale afecțiunii.